“Îți scriu. Și mă bucur că am curajul să o fac și că îmi găsesc cuvintele. 

Îți mulțumesc. Ești esența mea. 

Simt că mă consideri parte din întregul Tău. 

Ești aici, cu mine, mereu.

Atunci când mi se pare că nu înțeleg nimic din lumea asta mare, mă concentrez la bucuria și încrederea pe care mi le dai Tu. 

Și îmi ajunge lumea mică pe care mi-o creezi. Mă vindecă. Pentru că ea reflectă cumva dimensiunea umană a căutării permanente de sens. Este pentru mine celebrarea vieții în armonie cu conștiința efemerității. 

Este de ajuns să cred și, la un moment dat, pe neașteptate, întreg universul devine mai bun și totul este posibil din nou. Iar sufletul îmi este plin de bucurie.

Mulțumesc”