Mmm … Prima mușcătură! Caldă, fragedă, cu aromă inconfundabilă …

-        Poate mai ai puțină răbdare! Gustul nu e gata, crește încă, se formează, zicea mereu bunica.

Ea era mică, avea ochii verzi și vioi și codițele castanii. Zâmbea mereu. O alintau Prăjiturica - iubea prăjiturile și avea mereu câteva la ea, pentru cine s-o nimeri. 

Când ajungea la bunica, se grăbea mereu la prima mușcătură din prăjitura minunată. Și atunci mirosea toată ziua a portocală, scorțișoară, vanilie și bucurie nemărginită. Și puțină mentă.

Pe drumul de întoarcere se întâlnea adesea cu lupul. Cenușiu, trist, furios uneori. El adulmeca gânditor dâra de parfum pe care Prăjiturica o lăsa în urmă.

-        Bunica a făcut iarăși prăjitura ei, nu?

-        Da.

-        Iar ai furat prima mușcătură?

-        Da.

-        Cum e?

-        Mmmm... doar știi: e ca un joc de șotron cu gusturile care se plimbă printre toate simțurile… 

Fata îi intinse în tăcere porțioara dorită, iar lupul luă îmbucătura și se lăsă copleșit de încântare.

 __________________________________

Mirosul dărniciei ne însoțește din copilărie și ne readuce amintiri și trăiri demult uitate, Ne ajută să privim din nou, curios, la lumea care ne înconjoară și să redescoperim generozitatea.