N-a sunat alarma. Era opt.

Cafeaua aburea în cană, sandviciurile pentru școală erau în pungă. Oh, ce bine! 

- Mulțumesc! 

- Te pup iubire, la cât ajungi?

- Nu știu, îți trimit mesaj, poate pe la opt. 

Nu am ajuns la timp la școală, așa că am mai stat puțin de vorbă cu golanul de opt ani, tot prinsesem locul de parcare de lângă intrare care nu e niciodată liber. Apoi ne-am despărțit și urma să îmi continui ziua. 

Un minut mai stau, cât să simt vibrația zilei, să respir o dată adânc puțină liniște. Dar ceva mi-a atras atenția pe scaunul din dreapta: o sticluță și o scrisoare. Pe ambele scria OPT.

Mă simțeam ca Alice în tara minunilor. Am ales să deschid sticluța mai întâi. Am inspirat puternic parfumul …care mi-a spus tot. Era povestea lui opt, care azi mă invada. Și era atât de bine!

Scrisoarea am băgat-o în torpedo pentru mai târziu. Ecranul telefonului s-a aprins: ,,La mulți ani, iubire!”....

Am regăsit scrisoarea în torpedo după câteva ore. ,,Mereu mă găsește ziua asta cumva nepregătit, mă ia prin surprindere conștiința faptului că ești în viața și în mintea mea în fiecare zi și nu stiu să îți spun cât de important e acest lucru. Uneori mi se pare firesc, alteori îmi dau lacrimile de mirare și recunoștință. Alteori parcă uit, luat de ritmul zilelor. 

Acum revin: pentru că OPT e MISTIC, creat pentru tine, pentru a nu uita că în fiecare zi pe care o trăim încape o viață.”